Mă doare-atâta nepăsare
Perfid ascunsă de-un surâs,
Şi pacea ce-a plecat zdrobită,
Şi lacrima ce trist ai plâns.

Mă doare glasul ce suspină
Şi limba fără de hotar,
Mă doare vorba ce ucide
Speranţa -cel mai tainic dar!

Mă doare gândul ce se pierde
Şi-ades rămâne pustiit,
Mă doare timpul care zboară
Şi ia cu el ce ai iubit!

Mă doare zâmbetul ce plânge
Şi mâna ce-a uitat să dea....
Mă dor tăciunii ce s-au stins
În focul ce cânva ardea!

Mă doare aprig neputinţa
De-a înţelege şi de-a şti,
De ce e dragostea hulită
Şi omul uită a iubi!

Mă doare zilnic aşteptarea
Când ochii îmi ridic spre cer....
Şi caut un semn că eşti acolo....
Mă rog...îngenunchez şi sper...

Dar ştiu că în curând, pe nori,
Cu mare slavă vei veni....
Vei şterge toată întristarea
Şi-orice durere va pieri!!! Amin!

Vulcan-25-04-2012
Mary