NE-ANIMĂ DORUL CĂLĂTOR

Ne-animă dolrul călător
Să mergem spre Eterna Țară
În mediul cel strălucitor
Unde va fi doar primăvară.

E-un dor plantat de Dumnezeu
Și arde-n noi și dă speranță
Și-atunci când jugul este greu
Ne dă tării și siguranță.

Lipsiți de el am lâncezi,
N-am cugeta la cele sfinte
Și-n orice loc și-n orice zi
Himerele ne-ar fi în minte...

Și-am fi purtați de orice val
Să fim departe de Mesia
Am frecventa un carnaval
Și-ar eșua călătoria.

Dar e în noi, ne dă avânt
În cursa spre eternitate
Cu el avem un legământ
Învăluit în demnitate...

Ne poate scoate din mâhniri
Ce vin să tulbure trăirea
Și poate anula porniri
Ce ar păta neprihănirea.

O, dor, întruna, călător
Rămâi în noi până sosește
Al nostru scump Mântuitor
Care în slavă ne primește.

gc/26 Aprilie, 2012