David și Goliat
1 Sam. cap. 17

Mare război s-a pregatit
În Soco, cetatea lui Iuda
Mulți filisteni au tăbărât
Ca să le strice pacea, truda

Saul de luptă organizat
Armatele și-a pregătit
De-o parte ei s-au așezat
Când filistenii au venit

Ei tabăra și-au așezat
Și pe un munte, au poposit
Cu Goliat cel neînfricat
De care toți s-au îngrozit

El șase coți avea înălțime
Pe cap, avea coif de aramă
Cu solzi de fier, apărat bine
De nimenea, nu avea teamă

Tureci de aramă, la picioare
Și-o pavăză grea, mai avea
Ca nimenea, să nu-l doboare
Și sulița, greu cântărea.

El, țanțoș spre oaste-a pășit
Ce era dreaptă, înșirată,
Cerea ca să-i fie găsit
Un om, cu care să se bată

Și auzind a lui cuvinte
Toți, s-au înspăimântat de moarte,
Lui nici nu îi trecea prin minte
Că cineva să-l bată, poate

Frații lui David cei mai mari
Pe Saul, la luptă au urmat
Dar filistenii erau tari
Cu moartea, i-a amenințat

David s-a întors iarăși la oi
El turma tatălui, păzea
Dar tatăl l-a trimis-napoi
O misiune, avea să-i dea

În tabără a fost trimis
Să ducă hrană la ai săi frați
Și-acolo el când a ajuns
Cu toții, erau înșirați

Și strigăte aprige de luptă
Din piepturile lor scoteau,
Căci lupta era foarte cruntă
De Goliat, toți se temeau

Pe când vorbea cu frații lui
Iată, că Goliat, apare
Era înalt, cum nimeni nu-i
C-o față înfiorătoare.

Evreii toți înfricoșați
Din calea lui, s-au risipit
Și plini de teamă, dezbinați,
Iar Goliat, lor le-a vorbit

El, a cerut un luptător
Cu care să poată lupta
De va ieși învingător
Armata lui, se va preda.

va urma

Câmpia Turzii, 28 aprilie 2012