Privesc uimită Doamne la câtă frumuseţe
Aduce primăvara cu-alaiul ei de flori....
E totul plin de viaţă, de zâmbet şi culoare,
Pe dealuri înverzite pasc turme de mioare
Iar inima-mi tresare cuprinsă de fiori!

Şi ninge peste mine petale şi parfum
Când vântu-ncet adie prin crengile în floare.
Mă copleşeşte cerul cu-albastru lui senin,
Şi trilul ciocârliei în zborul ei sublim,
Şi apa ce-mi şopteşte prin susur de izvoare!

Ce minunat eşti Doamne! Prin tot ce ai creat
Ne spui că ne iubeşti şi Te-ngrijeşti de noi!
Privesc în jurul meu şi mă întreb Isuse
Dacă aici avem aşa comori nespuse
Cum va fi oare-n Ţara ce-i dincolo de nori???

Vulcan-30-04-2012
Mary