Două căi

De când ne naştem sub soare,
Două căi vedem îndată
Două căi ,dar nu au asemănare,
Una e îngustă și e dreaptă,
Cale ce ne scapă de pierzare
Şi mai este calea lată care merge lumea toată

Două căi sunt pe pământ,
Nicidecum nu sunt mai multe
Două căi c-un scurt popas pe la mormânt,
Ca apoi în veşnicie să se mute
Una cu finalul la Hristos cel sfânt,
Iar o alta cu satan în flăcări multe.

Pe calea ce-a îngustă şi dreaptă,
Merg puţini dar nu-i primejdios
Ei sunt cu viaţa lor schimbată,
Şi călăuza lor e chiar Hristos
Chiar de e greu ei tot pot să străbată,
Ei au ca ţintă cerul şi merg victorios.

Calea lată, totdeauna-i populată,
Merg cu miile pe ea, căci e simplu şi uşor,
Poţi să faci ce vrei cu viaţa ta cea desfrânată,
Căci satan îţi dă plăceri şi apoi încetişor,
Te va lega cu lanţuri ce nu mai scapi vreodată,
Ca la sfârşit să stai cu el în iad îngrozitor.

Tu astăzi încă poţi să alegi destinul,
Alege calea îngustă ce duce la Hristos
Şi astfel vei fi fericit şi scapi de chinul,
Acelora ce merg pe calea lată în jos
Isus te vrea pe calea Sa ca să-ţi sfârşeşti destinul,
În raiul pregătit de mult de El, Hristos.