În tot cuprinsu-acestei lumi

În tot cuprinsu-acestei lumi
Cu-ale ei lucruri minunate,
Ce le priveşti şi peste toate
Poţi s-ajungi pe nalte culmi,

De cunoştinţă-n dezvoltare,
Nimic nu este-n comparaţie,
Cu Dragostea ce prin creaţie
Şi-a dovedit forţa salvatoare.

Şi nimic nu va fi nici-o-dată
În ceruri sus, nici pe pământ,
Nici chiar în Universul sfânt,
Ca dragostea cea minunată,

Să se înjosească-n umilinţă
Prin întruparea cea firească,
Şi omul să-l desăvârşească,
Prin crucea morţii-n suferinţă.

Flavius Laurian Duverna
03 mai 2012