În viaţă întâlneşti adeseori dureri
Ce-ţi tulbură fiinţa şi inima îţi frânge...
Te-ntrebi de ce-i aşa...când unii sunt ferice
Sunt alţii-n disperare şi sufletul le plânge!

O mamă care-şi vede copilul cum se stinge
Precum o lumunare ajunsă la sfârşit,
E-aşa neputincioasă şi strigă cu durere,
Nu poate să-nţeleagă...e totul prea cumplit!

Prin faţa ei deodată trec clipe fericite,
Când îl ţinea pe braţe şi-l legăna cu dor,
Apoi întâii paşi şi vorba dulce -mamă-
Şi anii ce-au trecut ca pasărea în zbor!

Acum era un tânăr cu vise, idealuri,
Ce preţuia viaţa cu tot ce-nseamnă ea....
Dar undeva-n adâncul fiinţei lui, o boală
Îl măcina încet făcându-i soarta grea!

Şi lupta a-nceput! Cu mama lui alături
S-a războit cu boala şi n-a încetat să spere....
Dar totul s-a sfârşit!!! Trecând în nefiinţă
El a lăsat în urmă suspine şi durere!

E-atâta disperare în inima de mamă...
Nici lacrimi nu mai are...izvoarele-au secat!
E totul fără sens...zadarnic caută-n jur
O rază de lumină când fiul i-a plecat!


O, Suflete zdrobit! Priveşte către cer,
De-acolo poţi primi alin şi mângâiere....
Acolo Dumnezeu te-aşteaptă ca să-L chemi,
În clipa de-ncercare doar El îţi dă putere!

Întoarce-te spre Tatăl....de-atâta timp te-aşteaptă...
Doar El îţi dă speranţă că într-o zi, cânva,
Când firul vieţii tale aici se va sfârşi
Pe fiul tău iubit în cer vei revedea!

Vulcan-05-05-2012
Mary