Nu-ntelege omenirea
Ce gingasa-i pocainta
Nu-nteleg azi ,,pocaitii,,
Ce sensibila-i credinta
Ne-am obisnuit cu forme
Nu mai suntem reci, nici calzi
Caldicei, in nepasare
Doamne, fa-ne-o cercetare!
Nu-i de-ajuns sa ai o forma
Sau un nume de crestin
Oameni buni, luati aminte
Raiu-i pentru cei putini
Pentru cei ce duc o cruce
Pentru cei evlaviosi
Pentru cei ce plang in taina
Pentru-acei ca si Hristos!
Vai, ma doare de poporul
De cei multi ce-s caldicei
Si se da in mine-o lupta
As dori ca sa ne iei!
As dori sa plec acasa
Sa sfarsesc pe-acest pamant
Dar as vrea sa mai ingadui
Sa-i vad treji pe toti la rand!
Nu slujire formalista
Nu credinta de pe buze
Si nici plansul far cainta
Nu iti va aduce scuze
Nu te-asemana-n slujire
Cu fatarnicii crestine
Ca nu astfel de slujire
Vrea Stapanul de la tine
Nu striga in gura mare
C-ai facut un bine frate,
Caci nu vei avea rasplata
De-ti faci reclama la fapte!
Stai intr-una in veghere
Staruieste-n fapte bune
Sa fii treaz de cumva vine
Intr-o noapte dupa tine
Vezi cum stai cu odaita
C-untdelemnul, cu candela
Cu iubirea cea frateasca
Cu viata duhovniceasca
Nu mai tine mult viata
Ca e cat un lat de palma
Lupta-te, vino-ti in fire
Pentru Domnul, pentru slava!
Nu lipsi de la adunare
Fa o slujba, fa ceva
Fii lumina in afara
Fie-o pilda viata ta!
Doamne, vrem cu Tine-n slava
Nu-ntarzia sa ne iei
Vrem ca sa zburam spre Tine
In stoluri de porumbei
Mai ingaduie-ne aicea
Numai timpul necesar
Ca sa ardem pentru tine
Si ne ia apoi in Rai!
amin
Domnul Dumnezeu să te binecuvânteze. Frumoasă și consistentă poezie!