Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu,
ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei,
şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!
Apocalipsa 18-4.

Frăţia ni s-a dizolvat
Întemniţată în palate
Şi sufletele ne-au ţipat
Să naştem iar frăţietate.

Acei, lucrări ce-au preţuit
Pentru religii şi confesii,
Frăţia-apoi au ponegrit,
Că le-ncurca la noi succese.

Succese de-a „salva” mai mulţi,
De-a face adunarea mare...
Dar gloata naşte oameni muţi,
Străini un' de-altul fiecare.

Gândind că ţelul ne-a uni,
Unirea –dragoste-a produce,
Au început a târâi
Pe-oricine le cădea sub cruce.

Ci Dragostea nu s-a născut
Să ne unească-n una iarăşi,
Surori şi fraţi au dispărut
Redevenind, de fapt, tovarăşi.

S-au mulţumit carierişti
Căci e uşor s-ascunzi în gloată
Ochii hapsâni de ochii trişti,
Făcându-ţi pofta încheiată.

Cei ce visau să fie şefi
Urcară repede pe scară,
Mulţimile de diotrefi
Găsiră viaţa-aici uşoară.

Iubirea a pierdut din preţ,
Învăţătura-i luă locul,
Şi, iată, unul e-n dispreţ
Şi cu credinţa lui şi focul.

Grămezi foiră de lingăi
Brâncindu-se cu răutate,
Numindu-se „fraţi” între ei,
Iar pâra „dragoste de frate”.

Credinţa decăzu în crez,
Cu crezul apăru minciuna,
Expunerea pentru cirezi
Luă Cuvântului cununa.

Cât mai departe, tot mai rău
Şi nu gândim noi cum se cade :
Cum ne conduce Dumnezeu
Că noi din rău în rău decadem?

Celor ce slava le-a fost vis,
Îndreptăţesc căderea rece:
Isus, vedeţi că, ne-a promis,
Aşa, cumva, în rai vom trece.

În sinea noastră însă ştim,
Că n-om scăpa de judecată
Şi cu credinţe ne-amăgim
Născute printre minţi de gloată.

Că Dumnezeu este milos...
Ne va jeli, cumva-n grămadă,
Că pentru asta e Cristos -
Chiar toate să nu le mai vadă.

Noi ne prefacem al iubi:
Doar regulat venim în casă!
El pentru asta ne-a plăti
Cu rai şi-o viaţă mai frumoasă.

Ci orice suflet îngrozit
Ştie că asta-i aiureală...
Cândva de şcoală am fugit,
Să devenim şi singuri şcoală.

Isuse, iartă-mă, Te rog,
Că-mi sting Iubirea mea şi Focul,
Şi-o-nvăţătură de milog
Cu-ncetul cucereşte locul.

Porunca Ta-i să ne iubim –
Şi nu-i o altă-nvăţătură,
Ci nu să stăm să buchisim,
Cum ucigaşii Tăi făcură.

De nu-ţi iubeşti fratele tău,
Cum Ţi-ai iubit, Isus,Tu, fraţii
Nu te iubeşte Dumnezeu
Şi cu cântări şi exclamaţii.

Tot! Gata!Noi ne-am săturat
Să ne minţim cu-obrăznicie:
Pe-acasă iar ne-am adunat
Să naştem Dragostea-n Frăţie!