Cu mâna tremurândă,
Cu sângele pe faţă,
Durerea-n piept o simte
Dar nu, el nu se lasă.
Nu-şi lasă steagul jos
Ci-l strânge tot mai tare!
Îl urcă tot mai sus!
Ar vrea să-l urce acolo
Să-l vadă toţi...!
Căci nu-i învins!
Chiar dacă e lovit
Şi plânge, şi-şi simte suferinţa
Şi rănile îl dor...
Şi-şi simte neputinţa...dar
Nu, nu, nu-l lasă
E steagul Lui!
Este "CREDINŢA"!
Căci Domul I l-a dat
Şi-i scris pe el: "Păstrează-ţi biruinţa!"
Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului.