Duhul Sfânt m-a cercetat
Și pe mine odată;
Într-o clipă mi-a arătat
Tot ce mă așteaptă
De nu-I dau cu-adevărat
Inima mea toată.

Mi-a deschis ochii inimii
Ca să înțeleg
Că din lanțu întinăciunii
Eu, nu mă dezleg
Și slujind deșertăciunii
Cu moartea mă-aleg.

M-am predat Lui pe deplin
Și El m-a eliberat
De-al deșertăciunii chin
Și tot ce mă ținea legat...
Și-n `nainte-i de-acum vin
Ca un fiu adevărat.

Ce mare har că Duhul Sfânt
Ne tot cercetează,
Prin Preasfântul Său Cuvânt
Ne tot luminează
Și din beznă și mormânt
Încă ne salvează!

Zaragoza 12/05/2012
de Ioan Hapca (Ionică)