De ce trăim în nepăsare
Şi nu vrem să dăm ascultare
Cuvântului lui Dumnezeu
Ce ne îndeamnă tot mereu:

Ca să fim blânzi şi iubitori
De Domnu-ntr-una ascultători,
În unitate să trăim
Pe placul Lui mereu să fim?

De ce nu mai avem răbdare
Cu cei bolnavi din adunare?
Adesea noi îi ignorăm,
De multe ori chiar îi uităm.

De ce a Duhului Sfânt roadă
A încetat să se mai vadă,
Nu mai suntem sare în lume
Şi-am uitat de Sfântu-I nume?

Oare de ce-am uitat că noi
Suntem copiii Domnului,
Prin viaţă noastră Îl negăm
Şi cum vrea, El noi nu suntem?

De ce noi ne-am îndepărtat
Şi L-am uitat pe Împărat?
Nu mai vrem oare să-L iubim
Şi-ai Lui copii ca să mai fim?

Oare Satan este stăpân
Pe-al meu şi pe al tău destin?
Oare viaţa lui i-am dat
Să o conducă ne-ncetat?

O! Fraţilor, de ce nu vrem
Ca să fim sfinţi? Prin El putem.
Să fim din nou ca la-nceput
Umpluţi de Duhul Său cel Sfânt.

Deci haideţi, fraţii mei iubiţi
Cu toţi de azi să fim uniţi
Şi în iubire toţi trăind,
Spre Cerul Sfânt călătorind.

A noastră viaţă de-azi să fie
În lume, o lumină vie
Şi Domnu-n Cer ne va primi:
„Veniţi, iubiţii Mei copii.”