MI-AI IEȘIT ‘NAINTE

Mi-ai ieșit, Isus, ’nainte
Când eram zdrobit, căzut
Și-ai sădit atunci în minte
Minunatele-Ți cuvinte
Și-n splendoare Te-am văzut.

Eram într-o stare gravă
Lanțuri grele m-au strivit
Nu eram într-o dumbravă
Ci-ntr-un mediu plin cu pleavă
O, eram nenorocit!

Mă trăgea spre lut păcatul
Cerul nu-l puteam vedea
Mulți ziceau: ”Ești vinovatul,
Decăzutul și ratatul
Fericiri nu poți avea!”

Da! Am rătăcit prin lume
Fără scop și fără țel
N-a fost nimeni să mă-ndrume
Nu știam de sfântu-Ți nume
Și că ești al jertfei Miel...

Dar când mi-ai ieșit ‘nainte
Totul...totul s-a schimbat
N-am mai frecventat incinte
Cu iz greu ca din mormimnte
Ci pe Tine te-am urmat...

M-ai condus la Apa Vie,
Și-am servit din ea uimit
Și am zis: ”O, slavă Ție
Faci din mine-o mărturie
Din neant m-ai izbăvit!”

Și de-atunci urmat-au zile
Petrecute cum mi-ai spus
N-am mai acceptat pastile
Ce-mi dădeau gânduri ostile
Către viața făr-apus...

Ci-s deschis pentru proiecte
Prin care onor ți-aduc
Nu doresc să-Ți dau pretexte
Ci slujiri ce nasc efecte
Și spre slavă mă conduc.

gc/ 2 Mai, 2012