Învață-mă Doamne, la puterea Ta, să reflectez,
Învață-mă la sfințenia Ta, cum să mă conectez.
Învață-mă cum și ce să mă rog, să nu șchiopătez.
Un merit să nu-mi arog, la Cuvânt să meditez.

Rugăciunea-i energie, când e făcută fierbinte.
Iscă forță irezistibilă în inimă și minte.
Transformă capacitatea înțelegerii în cuvinte.
Prin smerenia care este de divină sorginte.

Rugăciunea autorizată de Tine Isus,
E cea înflăcărată, la care aștept un răspuns.
E rugăciunea arzătoare curățirii mele expus.
Lecția ce-mi arată cum păcatele m-au răpus.

Chiar și micile păcate, ce par ne-însemnate,
Sunt piedici, ca rugăciunile să fie ascultate.
Puțină îndoială, pune rugăciunii dificultate,
Păcatul de a nu crede, pun inimii greutate!

Nelegiuirile toate pun un zid de despărțire,
Mândria e mereu a războiului răspândire.
Tu, Isus mă-îndemni, iute să fac mărturisire.
Gândirea să-mi fie a iubirii distribuire.

Puțină mândrie își balansează ușor capul,
De încep să cred că sunt smerită, iată păcatul!
Salvarea mea e în Tine Isus, în nimeni altul.
Ție îmi încredințez, Doamne, azi, sufletul.

Puțină supărare, spinul unui duh neiertător,
Pune-n rugăciune, al urii amar stânjenitor.
Păcatul face rugăciunea zadarnică, spre Creator.
Când iert se-îndepărtează orice piedică ușor.

Învață-mă la glasul Tău să mă conectez,
Din sfințenia Ta, viața mea să o alimentez.
Învață-mă doar pe calea Ta să înaintez.
La altarul de rugăciune să nu absentez.

Amin!