Gândacii şi păcatul
Autor: Pavel Mariana Florica  |  Album: Poeziile Alinei  |  Tematica: Copii
Resursa adaugata de brandusa in 15/05/2012
Gândacii şi păcatul
Într-o dimineaţă caldă
A unui mai însorit,
Merse gradina să-şi vadă
Gospodarul iscusit.

Mazărea râdea în soare
Şi aproape a-nflorit.
Salata a crescut mare,
Morcovul a răsărit.

“Şi ridichiile-s frumoase,
Câteva am să adun,
C-or să fie delicioase
Astăzi, la micul dejun.

Am să iau şi ceapă verde,
Uite ce mare-a crescut!
I-a priit, precum se vede,
Ploaia caldă ce-a căzut.”

Aşa îşi zicea în sine
Gospodarul bucuros,
Privind zborul de albine
Şi furnicile, pe jos.

Îşi luă legumele toate
Mulţumind lui Dumnezeu
Pentru câtă bunătate
I-a trimis din cerul Său.

Când să iasă din grădină
Printre cartofii frumoşi,
A zărit pe o tulpină
Doi gândaci galbeni, burtoşi.

Vârfuri fragede şi bune
Tot înfulecau de zor.
“Va trebui să-i adune,”
-Si zise omul gânditor.

“Mă întorc eu după-masă
Şi am să le vin de hac!
Acum, mă aşteaptă-n casă
Alte treburi, să le fac!”

După-masă-a plouat tare
Şi-n grădină n-a intrat.
A doua zi, sărbătoare
A fost şi n-a mai lucrat.

Abia după vreo trei zile
Care repede s-au scurs,
Omul reuşi, în fine
Şi-n grădină a ajuns.

Grădina se scălda-n soare,
Erau toate vesele!
Numai la cartofi, stupoare!
Nici o plantă nu mai e

Întreagă şi sănătoasă!
Toate-s roase de gândaci…
Puzderie urâcioasă
De larve! Ce să mai faci?!

S-aduni una câte una,
Un an nu ţi-ar fi de-ajuns!
Singur, nu poţi totdeauna
Să găseşti un bun răspuns.

Lăsând treburile baltă,
Gospodarul, supărat,
Căută acum o altă
Soluţie, disperat.

I-a spus un om cu renume
În grădinărit, c-ar fi
Un insecticid anume
Care ar putea stârpi

Şi gândaci şi larve, toate
Le-ar ucide de îndat’
Fără doar şi fără poate!
Omul nostru-a cumpărat

Substanţa miraculoasă
Şi cartofii i-a stropit.
Din nou s-a făcut frumoasă
Grădina, şi-a revenit!

Tot la fel e şi păcatul…
Unul singur dac-ar fi,
Îţi poate distruge totul
Şi aduce cu el mii!

Vrăjmaşul şi-n vreme bună
Va lucra şi-n vreme rea
În pornirea lui nebună
În pace nu te-o lăsa.

Până nu te nimiceşte
Nu se lăsa nicidecum!
Sufletul, greu ţi-l munceşte
Chiar de nu simţi când şi cum

Şi nu ai altă scăpare
Orişicât de te-ai lupta!
Doar dacă obţii iertare
Prin Isus, prin jertfa Sa.

Sângele Sau fără pată
De păcat poate salva
Şi-o viaţă nouă, curată
Prin Hristos doar, poţi avea.

S-apucam cu toţii harul,
Fraţii mei, ne-ntârziat!
Distrugând tot “insectarul”
Şi-orice larvă de păcat!




Am ramas uimită cât de repede se dezvoltă gândacii care distrug cartofii, dar mai tare m-a izbit asemănarea lor cu păcatul, aşa că am mai adăugat o poezie pentru copii, dar folositoare şi adulţilor. Domnul să ne ajute să distrugem chiar şi gândurile păcătoase.
Buna comparatie si intelept scris!
Adăugat în 15/05/2012 de sanda_tulics
Fiţi binecuvântată sora, aşa este un păcat, dacă nu-l mărturisim "împuiază"! Frumoasă poezia!
Adăugat în 15/05/2012 de floridinmaracineni
Statistici
Opțiuni