Cu cîtă milă cel Prea-Nalt
În marea Sa-ndurare,
Dă mângâiere neîncetat
La toţi din adunare.

Dar oare-acesta-i cel mai greu
Mesaj purtat în milă
De-l poartă aşa puţini mereu
Deşi în el e milă?

El vrea să facă înnoiri
În har de ascultare
Căci sunt atâtea poticniri
Pe care nu le-asemeni.

Dar El o spune răspicat,
Isaia aşa ne scrie
Da "Eu vă mângâi a zis Hristos
Şi El, dă Apă Vie."

Şi-atunci, şi-acum, în acest veac
E trebuinţă mare
Să porţi mesajul lui Isus
În milă şi răbdare.

Avem ades învăţători
Ce strigă-n gura mare,
Dar soli să poarte mângâieri,
Nu mai găseşti pe cale.

Du-te în casa cu suspin,
Vorbeşte cu-ndurare,
Pune pe răni ulei şi vin
Şi-alungă disperare.

Nu le-njosi, mai este har,
Deşi mereu suspină;
Tu du-le mângâieri în dar
Lucrînd cu multă milă.

E harul cel mai glorios
În vremea de pe urmă,
Isus te cheamă, fă un pas,
Şi Domnul dă lumină.

Adesea şi copi micuţi
Sunt folosiţi pe cale
Să poarte mângâieri fierbinţi
La mulţi în disperare.

S-au pus ca şi luminători
Portiţe spre izbîndă;
Domnul, să dea şi pentru ei
Din ceruri, Călăuză.

Prin vise, vin des mângâieri,
Prin soli din înălţime,
Dar şi prin fraţi samariteni
Ce lucră cu iubire.

N-ai vrea să vii, să fii şi tu
Un sol al mângâierii?
O! vino şi nu zice "Nu!"
Că-i harul ridicării.

Atâţia stau pierduţi în drum
Departe de-a lor casă
Şi-au risipit tot ce e bun,
Dar n-aleg calea-ntoarsă.

O vorbă spune şi-i deajuns
Şi-i tot ce se cuvine
Şi-apoi harul venit de sus,
Îi dă din nou putere.

Acum e har şi harul Lui
Mai mângâie, mai iartă,
Da-n ziua ce-I a Domnului,
Osânda este dreaptă.

Atunci, El spune răspicat
Şi cântărirea-i dreaptă.
Dar azi, cît eşti de cer chemat,
Tu mângâiere poartă!

O! Duh Prea Sfânt, Mângâietor,
Măreaţa Ta lucrare,
Descopere-o azi tuturor,
Ce stau în aşteptare!

Cobori cu mângâieri cereşti,
Cu cânt în limbi străine;
Tot ce din cer ne dăruieşti,
Până Isus, revine.

O! vino, vino, scump Isus
Cu mângâierea toată,
Poartă izbînzi pe unde nu-s,
Până la Sfânta Poartă!

Amin