Poate-ai căzut...

Poate-ai căzut, și te-ai lovit,
Vreun os ți-ai rupt, sau te-ai julit,
Dar ai fost liber, nelegat,
Și ai putut mâna să-ți pui
Cumva să-ți aperi, să-ți alini,
Locul îndurerat.
Poate ai plâns, și te-ai văitat
Dar n-ai murit,
Că cineva, te-a ajutat
Și rana ta,
A curățat și a legat.

Dar, ia gândește-te puțin!
La Cel ce a murit în chin
Când, după ce că L-au bătut,
Cu biciul, cu nuiele,
L-au și scuipat,
Și I-au mai prins
Și în cuie, mâinile.
Apoi o suliță I-a-nfipt
În coastă ca să-L doară
Lăsându-L așa atârnat,
Îl așteptau să moară...

Ce Și-ar fi pus și El atunci
O mână, doar, pe rană,
Să simtă, cum S-ar apăra
Și să oprescă-a sângera
Dar, era prins în cuie...
Și, cum mai tare se zbătea,
Căci de durere Se sfârșea
Și-abia putea mai respira
Mai mult în răni El Se rupea
Ca azi, să-ți zică ție:

``Chiar nu-nțelegi iubirea Mea?
Cât te doresc, copile!
Ce pot mai mult a-ți arăta?
Te vreau pe veci cu Mine!``

Dându-ți viața pe altar,
Pentru cel de aproape
Cununa vei primi în dar,
Și vei avea un frate.

Simți-vei că biruitor
Străbați prin întuneric,
De netemut. Dar cu-un fior,
Plăcut, de mai puternic.

Mai tare În credința ta,
De neclintit, pe stâncă,
Nimic să rupă n-o putea
Sau barca să ți-o frângă.

Cu tine este Dumnezeu,
El știe ce-i durerea
Te va îmbărbăta mereu
Și-ți lasă adierea

Plăcutei, dulcei mângâieri,
A mâinii Sale sfinte,
Din Duhul Dragostei puteri
Îți lasă să-ți alinte

Lăuntrul sufletului tău
Pe pleoape să-ți aducă
O pace, ce la sânul Său,
Te strânge și te culcă.

===============

Nu zice, doar, în gândul tău:
``Plăcute... sunt, cuvinte...``
Acționeaza! Căci în zori,
Se poate ca părinte,

Să vină după fiul Său
Să-l ia la El acasă
Căci e destul că-a rătăcit
În noaptea cea mai deasă.

Și ce te faci? Nehotărât,
Ești bulversat, și amărât...
N-ai timp s-asculți strigarea...
Îndurerat, trudit, eviți si astăzi, dedicarea.

Adună-te! Căci s-ar putea,
Să plece fără tine
De nu-nțelegi dragostea Sa,
Va plânge cu suspine.

Că te-a iubit, ți-a arătat,
Ți-a scris, și-o carte ți-a lăsat
Tu ai privit, ai ascultat,
Dar nu ai vrut ca să-nțelegi;
Ce greu ți-a fost ca să alegi,
Și te-ai întors și ai plecat
Și nici nu ți-a păsat...

Trezeste-te! Căci încă
Mai poți, mai e puțin
Și Domnul Se îndură,
El încă mai e bun.

Hai, frate! Hai și tu
La marea sărbătoare!
Nu simți cum te-a pătruns
A Domnului chemare?

Ridică-te! Și vino!
Și noi ne vom ruga
Și tu, și eu apoi,
Pe veci ne-om bucura.

*****