Toma, ai văzut şi ai crezut

Trecuseră vreo şapte zile
De când, Hristos Cel înviat
Pe toţi lăsându-i în uimire
Mai multora s-a arătat.

Şi L-au văzut cu bucurie
Toţi ucenicii adunaţi.
Doar Toma, n-a putut să fie
În acea zi, cu toţi ceilalţi.

De-aceea nu putea să creadă
Ca-nvăţătorul a-nviat.
Zicea că doar dac-o să vadă
Semnul piroanelor, lăsat

În mâinile ce-au fost străpunse
Şi în picioare, tot la fel
Şi dac-or fi de el atinse,
Abia atunci va crede el.

Şi numai dacă va atinge
Rana din coasta Domnului,
Atunci credinţa va învinge,
Va crede-n învierea Lui!

Toţi, adunaţi de-această dată
Erau în camera de sus.
Stăteau cu uşa încuiată,
Când apăru-ntre ei Isus.

Le zise iarăşi: “Pace vouă!”
Iar către Toma zise-aşa:
“Atinge-Mi mâinile-amândouă
Şi degetul, în coasta Mea

Adu-l, să poţi să pipăi rana
Şi nu mai fi necredincios,
Lasă-ţi de-o parte toată teama,
Fii ucenicul credincios!”

Toma, căzându-I la picioare,
Zise din tot sufletul său,
Aplecându-se-n adorare:
“Domnul şi Dumnezeul meu!”

“O, Tomo, ferice de tine
Că ai văzut şi ai crezut!
Dar mai ferice-o fi de cine
Crede, deşi nu M-a văzut!”

Zise Isus şi apoi multe
Semne făcu în faţa lor.
Şi azi, oricui vrea să asculte,
El dă iertare şi-ajutor.

Doamne Isuse, ne ajută
În Tine şi noi să credem!
Prin învierea Ta , cea sfântă,
Un suflet mântuit s-avem!