David o cunoaște pe Bet-Șeba
2Sam. cap. 11

David la luptă n-a plecat
În casa lui s-a odihnit,
Pe acoperiș când s-a plimbat
Un chip frumos, el a zărit

Și de acest chip minunat
David, pe loc s-a îndrăgostit
Chiar s-o aducă la palat
La a lui slugi, le-a poruncit

El, pe Bet-Șeba a poftit
Și a dorit, a lui să fie
Poftind-o, a păcătuit
Nu i-a păsat de împărăție.

Curând, regele a aflat
Că un copil avea să nască,
De al ei soț nu i-a păsat
Dar, a ținut să îl cunoască

Și poruncește să-l invite
Despre război ca să vorbească,
Și apoi David îl trimite
Soția, să își întâlnească.

Dar omul, acasă nu merge
Cu ai lui, la poartă s-a culcat
Greșeala David nu o drege
Și iarăși Urie, e chemat

David din nou cu el vorbește
Iar înspre seară l-a îmbătat,
David s-a purtat mișelește
Greșeala tot nu și-a îndreptat.

Acum e tot mai hotărât,
Pe Urie, chiar mort îl vrea
Și o scrisoare a ticluit
Lui Ioab, Urie s-o dea

Îi scrie, și-i dă sfaturi multe
Ca acest oștean să fie pus
Unde e cel mai greu, să lupte
Ca-n luptă, să fie răpus

Și Urie la oaste ajunge
Aici se începe o luptă grea
În luptă, moartea tot străpunge
Și multe vieți, vrea ca să ia

În loc greu Urie a fost pus
Cum regele a poruncit,
El a luptat și- a fost răpus
Cu alți viteji, el a murit.

Un sol la curte s-a trimis
Lui David, tot să-i povestească
Așa cum la Ioab i-a scris
S-a întâmplat, să se împlinească.

Bet-Șeba tristă, amar plângea
Bărbatul ei bun, a murit
În casa ei tristă stătea
Și în durere l-a jelit.

Când vremea însă a mai trecut
David, soție și-a făcut-o
Dar Domnului nu I-a plăcut
Fapta lui David, a urât-o.

va urma

Câmpia Turzii, 15 mai 2012