Răzbunarea lui Absalom
2Sam. cap. 13

De atunci, doi ani au mai trecut
Absalom, oile tundea
Pe David și-ai săi frați a vrut
Să-i cheme, în tabăra sa

Și Absalom a stăruit
Dar David blând l-a refuzat
Dar frații lui, cum a dorit
S-au prezentat, l-au onorat

La masă toți s-au așezat
Dar Absalom a ticluit
Pe Amon, să îl vadă beat
Iar slugile lui, l-au lovit

Pe dată Amon a căzut,
Pe Tamar el a răzbunat
Ceilalți frați cu toți au fugit
Ei, viețile și le-au salvat

David aude cu întristare
Necazul ce s-a întâmplat,
Hainele-și rupe-n jale mare
Și întins la pământ a stat

Dar Ionadab a și sosit
Cu vești, la rege să-i aducă
Că nu toți fiii i-au pierit
Iar Absalom, s-a pus pe fugă

Iar ceilalți fii, toți s-au întors
La tatăl lor i-au povestit
Cum Absalom rău și furios
Pe al lor frate l-a lovit.

Fapta era deja împlinită
Și multă vreme a trecut
Și Încet și relele se uită
Pe Absalom, îl iubea mult.

Ioab un plan a întocmit
Printr-o femeie înțeleaptă
Care plângând, s-a prefăcut
Că așteaptă o judecată dreaptă

Și regelui i-a înșirat
De cei doi frați ai ei, i-a zis
Căci tare frații s-au certat
Unul pe altul, l-a ucis

Și cel ce crima a făcut
S-a dus de acol, cât mai departe
Dar rudele lui l-au cerut
Să-l pedepsească după fapte

Și regele a ascultat-o
Povestea ei l-a înduioșat
Apoi el a asigurat-o
Căci al ei fiu, va fii iertat

Văzând a lui mărinimie
Femeia, curaj mult a prins
Și regelui i-a spus, să știe
Caci el, greșala a comis

Și îl îndeamnă să-l primească
Pe acel, care e alungat
În moștenire să-l primească
Și să îl ierte de păcat

Regele stă și chibzuiește
Știe că-i mâna lui Ioab,
Acasă din nou îl primește
Pe Absalom, fiul lui drag

Îi cere în casa lui să stea
A lui față, să nu o vadă
Durerea, s-o poată uita
Ca-n el, din nou să se încreadă

Era cel mai frumos urmaș
Pe care David îl avea
Și iubitor și pătimaș
David, față de el era

Dar fapta lui l-a întristat
Deși dor, de el îi era
Și pedepsit el l-a lăsat,
Să nu vină la curtea sa.

va urma

Câmpia Turzii, 19 mai 2012