Buciume suflând în zare
Trâmbiţe, tare sunând
Cântece de dor şi jale
Toate vin acum plângând!
Sufletul meu sângerând;
Vin toate ca să vestească,
Dau îndemn la cercetare,
Voinţa să curăţească
Gândurile la oricare,
Şi-i timpul ca fiecare
Să se lepede de totul,
Să stea în neprihănire;
Unul singur este Domnul
Care ne dă izbăvire
Prin a Lui mare iubire.
Timpul trece, timpul vine
Şi ca el mă trec şi eu;
Mai trecu un an de zile
Cu voia lui Dumnezeu:
Şi-anii mei tot cresc mereu.

Lent, uşor, caut aleea
Şi încerc să mă ţin drept;
Mă-ndrept spre vârsta-a treia
Pentru că aşa-i corect;
Orice lucru-are-un preţ!
Te naşti, creşti şi apoi mori
Etern, e numai Dumnezeu!
Priveşti la soare şi la nori
Şi când ajungi la apogeu
Analizezi orice traseu,
Şi-n faţa ta vezi defilând
Imagini, de demult uitate;
Şi ochii-ţi văd reînviind
Acele amintiri deşarte,
Pe care tu le credeai moarte,
De la-nceput pân-la sfârşit
Viaţa, din nou renăscând.
Şi simţi din nou ce ai simţit,
Te vezi pe tine încercând,
Ca să repari ce ai greşit.

Dar, e târziu, nu se mai poate
Face, nici o corectare;
Decât, le retrăieşti pe toate,
Ridici privirea, vezi în zare,
Lumina cea strălucitoare,
Simţi căldura de la soare,
Zâmbeşti, pierdut într-o visare,
Cu drag te uiţi şi la o floare,
Te-apleci, stai în închinare,
Mulțumind de fiecare
An frumos, al vieţii tale;
Îngenunchezi în adorare,
Şi Domnului Îi dai onoare,
Slavă şi binecuvântare!

A.N
22.05.2012 Firenze