Moartea lui Absalom
2Sam. cap. 18
David poporul a numărat
Căci oameni mulți, cu el erau
Și căpetenii a delegat
Ei, cetele își alegeau
Trei căpetenii a numit
Pe Ioab si pe Abisai
A treia parte a stabilit
S-o dea în mâna lui Ițai
David a vrut cu ei să fie
Dar cei trei capi, l-au sfătuit
Că e mai bine să rămâie
Ei, în cetate l-au oprit
Stătea la poarta mare, grea
Și se gândea la fiul său
Pe cei trei capi îi sfătuia
Să fie înduratori, mereu
Inima lui acum plângea
Că trebuia să se înfrunte
În fiul său cel drag, să dea
Și amândoi să se confrunte
În Efraim, într-o pădure
Se ducea mare bătălie
Mureau ostași mulți, în neștire
Ca pe Absalom, să-l răpuie
A fost o luptă sângeroasă
Mulți oameni de aici, au murit
Iar pentru David, dureroasă
Dușman avea, fiul iubit
Absalom pe catâr mergea
În fața oștilor ajunge
Înspre desiș de codru o ia
De oastea lui David, el fuge
Rămâne însă atârnat
În crengile dese, încâlcite,
Sfârșitul astfel i-a fost dat
Și luptele, au fost oprite
Iar un oștean care a văzut
Apoi, pe Ioab l-a înștiințat
El, sulițele ce-a avut
În pieptu-i tânar, le-a băgat
Dar Absalom încă trăia
Când sulița-n piept i-a înfipt
Tineri, ce cu Ioab erau
Pe Absalom au tăbărât
Dar cornul mare a sunat
Și luptele au contenit
Lângă Ioab s-au adunat
Dușmanii, cu toți au fugit
Apoi, o groapă au făcut
Pe Absalom l-au așezat
Cu pietre l-au acoperit
Sfârșitul, aici i-a fost dat.
va urma
Câmpia Turzii, 20 mai 2012
Domnul sa fie mărit!