Din pragul norilor de sus
O lacrimă-a căzut.
Toţi aşteptau şi un răspuns
Şi-L întrebau pe El, Isus
Doamne, ce a trecut?

Lacrima, ce oare-nseamnă
Este Apă Vie?
Să stea cu frică şi cu spaimă
Plini de cea mai mare teamă?
Nimeni nu ştie!

O boabă de mărgăritar
Te poate-nspăimânta?
Dar dacă lacrima e Har
Şi tu nu ştii, nu ai habar,
Pe cin' vei întreba?

De sus, din cerul înstelat,
A căzut o stea;
Acum ce faci tu, imediat
Te duci, vorbeşti cu-adevărat
Cu constelaţia?

Sau, contempli măreţia
Creatorului,
Care-a făcut Împărăţia
Şi steaua, lacrima şi via...
Lui, a Domnului!

Şi chiar şi noi suntem o parte
Din a Lui lucrare
A despărţit cerul de ape.....
Ne-a dat stele, lacrimi...toate
În binecuvântare!

Şi când o lacrimă mai curge
Din norul cel de sus,
Dumnezeul nostru plânge
Cu lacrimi mari, Acel Sânge
Ce L-a vărsat Isus!

A.N
22.05.2012 Firenze