Clipe senine


*
N-au fost clipe mai senine
Şi nici șoapte blânde, line,
Durerea inimii să-mi aline,
Ca razele calde, sublime.
În care Isus m-a învăluit bine,
Cu braţele sfinte, divine.

N-au fost clipe mai plăcute,
Nici bucurii recunoscute,
Ca inima-mi să le asculte,
Ca cele, când Isus în bunătate,
A iertat a mele păcate.
În iubirea jertfei date.

N-a fost clipă mai frumoasă,
Şi fericire mai radioasă,
În care, inima să râdă luminoasă,
C-a scăpat de povara odioasă,
De crâncena şi oribila coasă,
Ca cea când am zărit a cerului casă.

Nu-i clipa mai dorită, mai presus,
Ca cea-n care îl zăreşti pe Isus,
De pe stânca tare, unde te-a pus,
Când în clipe de cercetare eşti dus.
Atunci clipa-i mai dulce înspre apus.
Inima înflăcărează dorul nespus,
Şi vrei timpul revederii redus,
Ca să zbori mai grabnic Acasă Sus.
Amin!