Nu lăsa să treacă timpul
Până îngenunchezi.
Vino şi apleacă-ţi trupul,
Capul, ochii, sufletul,
Timpul să nu-l pierzi.

Din dragoste fă un mănunchi
De un plăcut miros
Vino la Domnul în genunchi
Şi vei fi cum este-un trunchi:
Viu, frumos şi viguros.

Timpul nu-l lăsa să treacă
Cu totul în zadar
Nu-l primi pe-acel ce-atacă,
Se lipeşte, nu mai pleacă
Lipsindu-te de har.

Cu drag, genunchii ţi-i coboară
Înalţă-ţi mâinile
Şi tot ceea ce te-nconjoară
Tremurând, rămân afară
De rugăciunile,

Ce cu putere, tu le înalţi
La Domnul Dumnezeu.
Chiar de şopteşti sunt mii de waţi
Când la Faţa Domnului tu cauţi
Şoptind cu glasul tău:

Nu mai las să treacă timpul!
În genunchi eu stau!
Viaţa, inima şi trupul!
Mintea, văzul ca şi gândul
Totul Ţie Îţi predau!

Din tot ce sunt, fac un mănunchi
Şi Ţi le dăruiesc.
Triumfător sunt pe genunchi
Când fac buchet de rugăciuni
Spunându-Ţi, Te iubesc!

A.N
24.05.2012 Firenze