Tăgada
Îţi aduci aminte c-ai făcut un legământ,
Promiţând Domnului credincioşie?
C-ai să-I slujeşti pân’ la mormânt,
Sau până când o să revie?
Dar de ce la şcoală sau la facultate,
Când te-ai dat de gol c-o vorbă, două
Te-ai eschivat de la-ntrebări cu fermitate,
Şi te-ai făcut că plouă?
Şi de ce la locul tău de muncă,
Când colegul te-a-ntrebat de pocăinţă
I-ai spus că nu-nţelegi ce vrea să zică,
Şi-ai tăcut, ruşinat de-a ta credinţă?
O, de-ai înţelege falimentul care sună,
Că-i un cântec de cocoş prin buzunare...
Şi că boala care-n trupul tău răsună,
Nu-i decât o trâmbiţă de deşteptare!
Chiar eşecul ce se ţine ca un scai,
E-o portavoce care-ţi dă de ştire
Iar incercarea grea pe care-o ai,
E glasul care vrea să-ţi vii în fire!
Şi tu, ca şi Petru-odinioară,
Mai poţi să-ţi plângi al tău păcat
Chiar de te-ai lepădat a nu ştiu câta oară,
Încă mai poţi să fii iertat!
Astăzi este timpul potrivit,
Să-ţi laşi gura să mărturisească
Pe Isus Hristos cel răstignit...
Altfel, pietrele o să vorbească!
~Amin~