Nu aş fi invăţat niciodată să zâmbesc
dacă nu aş fi plâns de atâtea ori,
Nu aş fi invăţat să mă bucur niciodată
dacă nu aş fi stiut ce este mai întâi tristeţea,
Nu aş fi invăţat să preţuiesc atât de mult fericirea,
dacă nu aş fi văzut atâta nefericire in jurul meu.


Acum stiu că mă treci prin furtuni,
ca să mă întăresti,
Că mă treci prin deznădejde
ca să-mi recunosc nepuţinta... si să mă bazez pe Tine.
Stiu ca ai murit, ca eu să pot invaţa ce este IUBIREA!
Că trimiţi frig…
ca să stiu să mă bucur de caldură,
Acum înţeleg Stăpâne Ceresc,
că tot ce trimiţi în viata mea,
este doar ca eu sa ÎNVĂT!