Tardiv,
EL – Elyion
EL – Shadai –
Atotputernicule,
Atotştiutorule,
va trebui să mă reprimeşti
în Cortul lui David.
Am obosit,
am rătăcit,
dar m-am întors…


Însetată de Lumină,
tăcută paşesc, căutând- o.
Pe ascunse poteci,
în drum spre Casă,
Maşiach
tardiv,
încă zace rătignit,
pe o Cruce bizară.
În dreapta
şi in stânga,
trecătorii Îi aruncă,
priviri fugare,
în timp ce tardiv,
şi ostentativ,
trec mai departe.

Am trecut şi eu,
dar m-am oprit,
şi L-am privit.
Vântul şi ploaia
miilor de ani,
îi spălăciseră Faţa.
Şi totuşi,
tardiv,
mi-am îngropat
fruntea crispată
în palmele reci,
şi-am şoptit: ” Este EL,
Goelul Divin,
Mântuirea!”

Tardiv,
păşesc acum
spre Sanctuar.
Lumina Menorei
mi se răsfrânge blând
pe hainele murdare,
udate în plânsul ancestral
al strămoşilor mei.
Cu buze tremurătoare,
abia mai şoptesc:
„Trăiesc!
Tardiv
dar totuşi,
Trăiesc!”

( Bucureşti, Ianuarie – 2012; din ciclul " Paşi printre pietrele Sionului " )