Sărmani lumești, sleiți și goi
Ce vă trudiți strângând gunoi
Prin lumea asta de nevoi...
Vai, iată, „Ziua de Apoi”
Se năpustește peste voi
Ca-n toiul nopții un puhoi
Și timpul nu se dă `napoi,
Pieriți în groaznicul noroi...

O, vai de voi, o, vai de voi
Că-aproape-i „Ziua de Apoi”
Și voi; sărmani, lipsiți și goi,
Cu ochii lacomi și greoi
Și inimile ca un sloi...
Pieriți pe veci plini de gunoi
Din lumea asta de nevoi...
O, vai de voi, o, vai de voi!

E frig, târziu și tărăboi...
Priviți `nainte și `napoi
Și-n suflet, unde sunteți goi,
Priviți la inima de sloi
Și ridicați privirea, apoi:
E-aproape „Ziua de Apoi”!
Și lumea, cu al ei gunoi,
Vă ține robi și vai de voi!

Deschideți ochii cei greoi
Cât încă-i mântuirea-n toi
Și-ale binecuvântării ploi
Mai pot să curgă peste voi
Ca să rodiți ceresc altoi...
Și scoateți capul din noroi
Căci vă așteaptă ceruri noi
Printr-al credinței har vioi!

Zaragoza 29/05/2012
De Ioan Hapca (Ionică)