Pe-al cerului albastru-ntins

Pe-al cerului albastru-ntins
Să fiu o stea, luminătoare
Prin dragostea mântuitoare
Ce-n haru-I, ea m-a cuprins,
Şi-o flacără-n mine-a aprins,
Să ardă-n veşnică fervoare!

Să fiu o torţă, ce-i purtată
Să strălucească pe pământ
Prin slava Sfântului Cuvânt,
Vestind solia-n lumea toată
Pentru-a fi prin har salvată
În Jertfa Aceluia Preasfânt!

Dragostea e mult mai tare
Întrecând moartea omului!
Ea e o flacăre, a Domnului,
Şi-aici, şi-n veacuri viitoare
Voi povesti minunea mare,
Din traiectoria Pământului!

Voi povesti c-atât de mare
A fost minunea, îmbrăcată
În taina cea mai minunată
A dragostei cea Jertfitoare,
Căci a venit pentru salvare,
A lumii, ce-a fost vinovată!

Flavius Laurian Duverna
30 mai 2012