Poate un azi ți-a mai rămas

După mersu-ți în derivă ai ajuns la un apogeu
Unde moartea stăpânește-obișnuitul tău delas...
Lumea e victorioasă căci prin perfidu-i procedeu
De întărâtare-a firii voința întreagă ți-a atras...

Te-ai plâns tu că lumea-i rea și că-n lume-i greu,
Dar culmea-i că adorai să te simți mereu atras
În luntrea pieirii ei și purtat de ea înspre hău,
Nevoind a renunța măcar pentru-un singur ceas

La nebunele-i șoptiri, ascultând de Dumnezeu,
Ce cu dragoste nespusă te-ar scăpa de-acest impas.
Ai respins chemarea sfântă și ai neglijat mereu
Că aceasta-i șansa vieții, singura ce ți-a rămas!

Iată, drumul vieții tale-și scrie ultimul panseu...
Astăzi e o zi de har! Poate-un azi ți-a mai rămas,
Să te întorci cu pocăință de pe-acest mizer traseu
Terminând cu nebunia care-n beznă te-a tot tras!

30/05/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)