E forfotă, e zarvă mare
Şi timpul nu ne mai ajunge.
Trudim din greu, purtăm povara
Să adunăm, să strângem galbeni
Şi nu ştim c-adunăm ocara.

Duminica, pornim spre Templu;
Închinători de vrei, nu vrei...
Că ne-am luat aşa tradiţii
Şi-avem acest obicei
Să stăm trei ceasuri la odihnă
Că suntem numai căldicei.

La unsprezece jumătate,
Durerea parcă ne striveşte
Că ni s-a-nţepenit grumazul
Privind la ceasul de perete.

Ajunşi acasă, judecata
De fratele, de biata soră,
De cel ce-a plâns, cel cu cântarea
Şi dăm cu biciul poate-o oră.

Apoi, din nou la treburi frate,
Căci viaţa pe pământ e dură.
Şi de-o fi timp, în miez de iarnă,
Poate-om citi şi în Scriptură.

Dar pân' la iarnă, dăm 'nainte
Cu treburile zi de zi.
Să fim şi noi în pas cu lumea
Că doar suntem buni creştini.

Să nu fim altcumva-n purtare
Că doar fanatici nu suntem
Şi de nu ne-or ajunge banii
Ne mâniem pe Dumnezeu.

Şi nu ştim cum de tocmai nouă
Ne merge cum nu am fi vrut
Că sunt atâţia ce merită
Striviţi să fie şi umiliţi.

Neruşinarea e la culme.
Dezmăţul fără de hotar.
Şi ne-ntrebăm de ce adesea,
Purtaţi suntem din val în val...

Iubiţii mei, e-aproape Domnul!
Chiar nu vedeţi, oare nu ştiţi
Că-i bezna nopţii când credinţa
Va fi uitată, nu simţiţi?

E-aproape Domnul, iată, vine!
Dar vine ca judecător.
Cum poţi mai sta în nepăsare,
Iubitul meu ascultător?

Sunt timpurile prevestite
Apocalipsa se-mplineşte.
Să ne trezim de-acum cu toţii
Că Mirele curând soseşte!

Să punem mână de la mână
Să fim un vers şi o cântare;
Să priveghem în post şi-n rugă,
Să fim gata de-ntâmpinare.

E-aproape Domnul, vremea-o spune
Iar noi, să fim mai vegheatori;
Căci vin lupii, se-azvârl- în turmă
Şi va fi greu pentru popor.

Dar biruinţa e a noastra.
Căci noi, suntem ai Lui Hristos.
Dar să stăm treji în aşteptare
Şi să trăim tot mai frumos!

Ierusalimul, mama noastră,
Ne-aşteaptă, gata-I pregatită.
Iar Domnul vine să ne strângă
Şi va începe marea nuntă.

Să-L aşteptăm privind spre zare
Cu o trăire ca a Lui.
Şi să-L strigam: " O, Doamne, vino!
Că suntem gata să ne aduni!"


amin