Te asemeni cu un bou?

Poveri ce-apasă pe umeri și pe ceafă,
Zi după zi le tragi, și greu le duci...
Mai stai, că obosești, puterile te lasă,
Și iar te-njugi, ca brazda, la capăt să ajungi.
Până și boii trag, și mai sunt duși în grajd
Să prindă noi puteri, să poată trage iar...

Se mai hrănesc, se-adapă,
Și se mai odihnesc,
Și-o iau iar de la capăt...
...Tac, trag și izbutesc...

E arșiță de soare
Lucrând, sunt huiduiți
Dar merg ca pe cărare,
În jug sunt țintuiți...

'Napoi ei nu se uită,
'Nainte merg și trag,
Și-n urma lor rămâne
Pământ frumos lucrat.

Conduși sunt de stăpânul
Ce mândru e, de tot
Ce vede, că pământul,
Sigur aduce rod.
Când este prelucrat
Și binecuvântat,
Recolta așteptată
Este invidiată
De alții trecători...
Se-opresc admiratori,
Se miră și le place
Și-ar vrea și ei așa...
Dar cine să suporte,
Căldura, critica?...

Poate te vaiți de greul
Ce-l duci tu, uneori...
Să știi că Dumnezeul
Te duce pe umeri,

Și tot ce faci în viață,
Și alergarea ta,
Tot înspre al tău bine
Se va adăuga.

Du-ți brazda pân`la capăt,
Și nu te mai opri!
Curând îți iei răsplata
Și te vei odihni.