Mi-e frântă inima și duhul mi-e mâhnit
Și aud mereu, mereu doar șoapte.
În liniștea ce-o știu și-o am și vreu să fiu
Aud mereu un cântec de departe.

Îmi plânge duhul și-mi suspină, îi trist
Prea grea se pare a fi povara vieții mele,
Dar știu că în curând veni-va Crist
Și-am să lucesc cu siguranță printre stele.

Mi-e tare greu ... și așa de dor de casă
De liniștea și bucuria mea dintâi,
De cei ce sunt a lui Isus mireasă
Cât n-aș dori în brațul Lui ca să rămâi.

Da, în curând suna-vor lung străjerii
La glasul trâmbiței voi fi lângă ai mei,
Și ce sublimă fi va clipa revederii
Când v-om cânta cu îngerii în ziua învierii.


22.08.2007