Ochii lui Samson


In temnita lumii
Un orb se coboara
Racnea muscandu-si pumnii
Cazut, se-ncovoia

''Ochii mei, ochii mei !
Nu-s ! sau dus ! sant fara ei !
Mama mea, mama mea
De azi, cum te voi vedea ?

Cum voi privi frumosu-ti chip ?
Cum stiu de-acum sa ti-l ating ?
Sa nu mai vi-naintea mea,
Sa nu ma cauti scumpa stea !

Ochii mei, ochii mei !
Ce-ati privit, ce-ati zarit ?
De ce-amandoi m-ati parasit.
Am iubit alti Dumnezei ?

Dalila mea frumoasa primavara,
De ce nu esti cand arsita-i afara ?
De ce e crivatul atat de rece,
Si peste mine-o iarna trece ?

Dalila mea cantare fermecata !
Ce suflet ai, in tine, scumpa fata ?
De mai putut privi inlantuit
Rapindu-mi-se ochii , pe profit.

Putere nu era in lume , ca a mea
Nici chip mai gingas, mai placut;
Dar aurul, in ochii tai, ma depasea
Si fata lui sclipea , te radia.

N-ai fost a mea nicicand
Am fost al tau oricand
Te-ai prefacut plangand
M-ai inselat mintind.

De ce asa, ingadui tu, parinte,
Si nu ma poti cinsti ?
De ce-am in cap, doua morminte,
Intunecate si pusti ?

Degeaba am purtat doi ochi
Degeaba i-am avut lumina
Caci n-am vazut ce sarpe vechi
Era a mea Dalila.

Dumnezeu cararea-mi arata,
Dar eu ziceam lumina,
La tot ce nu era
Decat: rugina si neghina

De-atunci de fapt n-am ochi
De-atunci mi i-am pierdut.
Si nu i-am plans ca azi
Caci lipsa lor nu m-a durut.

De aceea lacrima mi-e sange
Si-nnoapte ma topesc
Caci sulita se-nfinge
In ea ma sprijinesc.

Mai am un gand, si-apoi sa mor !
Vi-l spun ca sunt dator:
Nu credeti, azi, tot ce vedeti !
Nu spuneti trandafir la tufa de scaieti ! ''