Am pribegit pe drumul vieţii
Lovit de-a lumii nepăsare,
Purtat de valul neştiinţei
Căutam o cale de salvare!

Vedeam în jurul meu mulţimea
Ducându-şi traiul efemer....
Unii robiţi de bani, de patimi,
Alţii cu ochii către cer!

Eram cu ei şi printre ei
Străin şi părăsit, mereu,
Gustând plăcerea de o clipă
Apoi căutând spre Dumnezeu!

Trecut-au anii....dar un glas
Mă răscolea şi mă-nteba,
În zori de zi sau miez de noapte:
"Ce ai făcut cu viaţa ta?

Nu ştii c-am înfruntat Calvarul
Din dragostea ce ţi-am purtat,
Că am murit de dragul tău,
Apoi din morţi am înviat?

Nu vezi că încă te aştept
Să mă primeşti în viaţa ta
Să părăseşti păcatul, lumea,
Şi să porneşti pe calea Mea?"

Aşa-mi vorbea cu drag Isus
Prin dorul ce-l purtam în piept,
Şi cerul parcă mă chema:
"Hai, vino! Încă te aştept!"

Şi iată a venit o zi
Plină de har şi îndurare
Când am păşit al Casei prag
Şi am primit în dar iertare!

Acolo Dumnezeu din ceruri
Pe braţul Lui m-a ridicat
Şi mi-a vorbit despre Iubirea
Care de moarte m-a salvat!

Azi cânt voios şi-s fericit
Că am un ţel în viaţa mea:
Să Îi slujesc neâncetat
S-ajung în cer, în ţara Sa!

Vulcan-09-06-2012
Mary