Am fost cândva...
Am fost cândva cu voi pe-acest pământ...
Eu nu mai pot, voi, sunteți plini de sevă.
Sunt fericit acum cu Tatăl Sfânt.
Am fost cândva cu voi, azi nu mai sunt...
Eu am luptat. Priviți doar prin credință,
Cununa de pe cap pe care-o port.
E-așa frumoasă, e de biruință
Și bucurie e în cerul tot.
E-așa sublim! Atâta sărbătoare!
Că niciodată nu s-o termina.
Aud acum acea nouă cântare
Prin Duhul, în noi, Tatăl a turnat.
Și pot să cânt acum cu toți ca înger.
O înțelegere-nnoită am primit.
Și pot să văd o mulțumire mare
Pe chipul lui Isus. Ce fericit!
M-a câștigat acolo-n deal, pe cruce!
Ce mult în trupul Său a suferit…
Și totul nu a fost asa... degeaba
Ci ca să fiu și eu om - fericit.
Nu sta nepăsător! Nu sta pe gânduri!
Că nu știi și tu când nu vei mai fi...
Pe-acest pamânt, te-oi rupe dintre rânduri
Te-ai cumpănit?... Spre care veșnicii?...
Aceste cuvinte le-am primit după ce cumnatul meu a trecut la cele veșnice, fiind foarte tânăr. În urma unei suferinte, s-a alipit tare mult de Domnul și în ultimul timp tot el ne încuraja pe noi. Căci noi, sănătoși fiind nu ne mai găseam cuvintele.