Când încercat am ridicat ochii spre munţi
Să văd de unde primi-voi ajutor,
N-am zărit decât brazii drepţi şi neclintiţi,
Izvoare limpezi, reci, şi-un petec de nor.

Iar când am urcat ca şi Moise pe munte,
Căutând rugul aprins şi divin,
N-am zărit decât iarba cea moale, păşune
Şi-n ea o năpârcă cu dulce venin!

Tocmai când mă gândeam că desculţ
Dacă sunt, se va prezenta Dumnezeu,
Am fugit, am lăsat şi izvoare, şi brazi, şi păşune,
Şi-un tare-ncercat "eu"!

Ştiam de la Tata că-n iarba cea moale,
În locul cel drept mai ales,
Ispita, ca şi năpârca,
Acolo se află mai des.

Şi m-am întors la fraţii mei,
Căci de la Domnul îmi vine ajutorul
Şi rugăciunile fierbinţi aprins-au rugul
Şi nu se mistuia...şi tot poporul,

Cu mulţumiri am lăudat pe Dumnezeu.
Şi-abia atunci am înţeles deplin:
Când doi sau trei se roagă, aprind rugul
Şi dragostea ce-I Dumnezeu, e-aici. Amin!