Izvor curat ce curgi din munte,
Tu potoleşti setea celui însetat,
A celui tânăr şi aceluia cu pletele cărunte,
Izvor de munte binecuvântat.

La izvorul tău vin cerbii ca să bea;
Unde-i apa limpede şi cea mai curată,
Acolo-i plăcerea lor şi acolo ei se adapă.
Acolo la izvor, dorinţa lor îi poartă.

Aşa ne vrea şi Dumnezeu pe noi
Să bem din ape binecuvântate,
Să ne ferim de tot ce e gunoi
Şi să nu bem din ape tulburate.

Să urcăm sus, până la Izvor
Unde apele sunt limpezi şi curate.
Acolo, o să simţi al Duhului fior
Şi acolo toate sufletele sunt înviorate.