Voi părinți, ce-aveți copii,
Nu-i lăsați să moară
Ci în turma celor vii
Le purtați povara.

Închinați-i Lui Isus
Chiar de la pruncie
Și priviți mereu în sus,
Spre a Lui simbrie.

Nu-i lăsați să guste falsul
Lumii suferinde.
Cultivați în ei, voi Glasul
Miilor izbânde.

Să-i purtați doar la altarul
Jertfei necurmate;
Să-și primească-al Vieții darul,
Veșnica dreptate.

Nu fiți azi nepăsători
Căci se-ntoarce Domnul,
Să-și adune-a Lui comori,
Nu pe cei ce-s "omul".

Nu-i lăsați să întineze
Haina veșniciei,
Învățați-i să vegheze
Locul lor din vie.

Învățați-i din Cuvânt
Cum Isus Preasfântul,
A iubit acest pământ:
Mijlocește încă

Pentru fiu, pentru părinte
Pentru toți acei
Ce în lucrurile sfinte
Au un obicei;

Obicei de-a lăuda,
Preamări mereu
Binecuvîntarea Sa,
Isus, - Fiul Său.

Amin!