Când îmi aplec genunchii şi vin în Faţa Ta
Cu-adâncă reverenţă să mă închin, smerit,
O blândă adiere coboară din înalturi
Să lase alinare în trupul obosit!

Atingerea aduce în suflet mângâiere
Şi lacrimi prind să curgă, cuvinte se-mpletesc,
Iar mâinile se-nalţă spre Cel ce dă putere
Prin valuri şi furtună cu El să biruiesc!

În dulcea părtăşie văd cerul cum coboară
Şi îngeri mă-nsoţesc în imnuri de mărire....
Mi-e inima o harfă ce-ţi cântă osanale,
Scăldată-n pacea Ta, în sfânta Ta Iubire!

O, câtă fericire reverşi Părinte Sfânt
Spre cei ce Te-au primit ca Domn şi Salvator,
Mereu îi porţi pe braţe căci Tu eşti Stânca Vieţii,
Al nostru Soare Veşnic şi drag Mântuitor!

Vulcan-17-06-2012
Mary