Cuvânt de-ajuns de mulţumire
Să-ţi dau Isuse, n-am găsit;
Că-n nesfârşita Ta iubire
Mi-ai dat atâta fericire
Cum n-am crezut şi n-am gândit.

Mi-ai dat atâta biruinţă
Isuse-n ceasul cel mai greu;
M-ai învăţat să am credinţă
Şi să aştept în umilinţă –
Ce mare eşti Tu, Domnul meu!

Ai fost alăturea de mine,
M-ai întărit, m-ai ajutat,
M-ai îndemnat să cred în Tine
Şi mi-ai făcut atâta bine,
Deşi nimic n-am meritat.

Sunt copleşită, o, Părinte,
De harul Tău sublim ceresc,
De dragostea Ta cea fierbinte
Şi n-am Isuse, n-am cuvinte
Să pot de-ajuns să-Ţi mulţumesc.

Prin lacrimi doar Ţi-arăt iubirea
Ce-o port în pieptul meu deplin;
Primeşte-mi, Doamne, mulţumirea,
Onoarea, slava şi măririea,
Căci Ţie-n veci Ţi se cuvin!

La cel ce strigă şi Te cheamă
Tu-Ţi pleci urechea şi-i răspunzi;
La cel ce nu-i băgat în seamă
Tu-i dai curaj să nu se teamă
Şi de necazuri îl ascunzi.

Ce bunătate nesfârşită,
Fără de limite Tu ai!
Ce dragoste desăvârşită
Şi bucurie negrăită,
Isuse dulce, Tu îmi dai!

De când eram un plod pe lume,
Fără vreun chip, Tu m-ai văzut;
Mi-ai dat Cuvântul să mă-ndrume
Chemându-mă duios pe nume
Şi-n harul Tău Te-am cunoscut.

Pe braţe-n grija Ta bogată
Tu m-ai purtat, m-ai ocrotit;
Şi-s o făptură minunată
Că-n mine Tu, Preasfinte Tată,
Atât de mult ai investit.

O, cum putea-voi, Doamne, oare
Vreodată să Îţi mulţumesc
Pentru iubirea Ta cea mare?
Laudă, cinste şi-nchinare
Îţi voi aduce cât trăiesc.

18 iunie 2012