Am un prieten adevarat...

El ma priveste de aproape si nu stiu cum face ,dar mereu este alaturi de mine...

Merge inaintea mea si imi arata drumul pe care trebuie sa merg...

Cand trec prin gropi,sau cand in fata mea sunt prapastii sau muntii inalti...El ma ajuta sa trec,ma ridica pe brate si ma trece de greu...

Cand raman in urma,cazut si fara putere...El ma vede si alearga catre mine...

Ma ia in brate si imi sterge lacrima...

Apoi ma priveste in ochii si imi spune ca trebuie sa merg inainte...ca trebuie sa ma ridic...

Apoi ma incurajeaza...si atunci cand toti ma considera un nimic...

El se apropie de mine si imi spune ca nu trebuie sa renunt...ca lumea nu imi ofera nimic...de aceea nu trebuie sa o cred...

El ma face sa ma simt asa cum nu m-am simtit niciodata...

Cand ma trezesc dimineata...bate la usa mea...

Cand ii deschid ... bucuria Lui intra in mine ca un traznet si ma face sa zambesc...

Pacea Lui ma imbratiseaza si ochii mi se inscanteiaza, fata mi se insenineaza si imi recapat vederea...

Simt in interiorul meu un foc care arde, in preajma mea simt un vant care adie....

Pe buze imi apar cuvinte pe care pana atunci nu as fii avut curajul sa le strig "Aleluia!Tu esti viu! "

In minte imi apar ganduri - atunci ma rog pentru tine , pentru mine ,pentru noi!

Se nasc dorinte vii...si zic - "Vin-o Doamne Isuse! "

Nu pot sa cred ! Rugaciunea de dimineata imi alimenteaza sufletul pentru o noua zi...

Stiu nu mai sunt eu...El traieste in mine!

Cum sa nu ii multumesc?

Nu as putea...ma trezesc in fiecare zii si un soare puternic ma lumineaza...

Cum sa vad culorile naturii si sa nu Ii multumesc?

Cum sa simt parfumul si sa nu Ii dau slava?

...Eu nu pot...