Stimate muritor!
Va trebui curând, curând,
Să pleci de aici, lăsând,
Tot ce ţi-ai strâns, ce-ai adunat…
V-a trebui curând, curând,
Să stai în faţa Celui Sfânt,
Acelui veşnic împărat…

Şi ce ai să faci, sărmane muritor,
Căci pleci de aici, aşa dator,
Căci eşti dator pe veci, sortit pieirii,
Şi nu mai poţi vedea vreo rază a iubirii,
Căci eşti legat pe veci de multele-ţi păcate,
Şi-n iadul veşnic te vor duce toate…

Stimate muritor…
Isus cel bland, Mesia,
De atâtea ori a vrut să-ţi ierte datoria.
Dar tu… l-ai refuzat mereu,
N-ai vrut să şti de Dumnezeu,
Ai vrut să fi tot liber, dar ai fost legat,
Cu cât mai liber, mai încătuşat…

Şi-acum…te uiţi tot trist cum eşti legat în lanţuri,
Şi vezi că nu mai poţi ieşi din şanţuri.
Te vezi într-o mocirlă fără de prinos,
Cu cât încerci să ieşi, cu atât te duci mai jos…

Stimate muritor… Isus e bland,
El iarăşi vrea să-ţi ierte datoria,
Căci nu vrea oameni pentru acest pământ,
Ci îi vrea cu El ca să-şi petreacă veşnicia.

Dar azi…te mai întreabă odată:
N-ai vrea să-ţi laşi povara îndurerată,
Purtată de atâţia ani, cu atâta greu,
Străin, pribeag, şi fără Dumnezeu?

Dar e târziu…e o ultimă întrebare…
Acum, aici e o şansă de salvare…
În urmă, vine judecata,
Când pentru toate ce ai făcut, îţi vei lua plata…