In eterna glie...


*
În eterna glie, văd pomul vieţii rodind,
Urc spirala infinitului nedefinit.
Şi roua dimineţii, sub soare mijind,
Mă-nfăsoară în aburul cerului nemărginit.

Mă uit în jurul meu şi-mi creşte nădejdea,
Când inima-i pătrunsă de-o pace profundă.
În focul încercării, ochii mei pot vedea,
Văpaia fierbinte ce-n iubire mă scufundă.

În cuptor, cu Isus, traversez fără frică,
Sunt liniştită, de braţe tari sunt dusă.
Văpăi fierbinţi oricât de sus se ridică,
Nu mă pârjolesc, puterea le e redusă.

Nădejdea înflăcărată, îmi e de folos,
Infernul întreg de-ar porni să m-atace,
N-ar avea putere asupra mea, căci Hristos
Va lupta pentru mine în a iubirii pace.

Să-mi clatine credinţa, nimic nu va putea,
Putere născută-n iubirea Lui fierbinte,
Sădeşte neprihănirea-n inima mea,
Pe drumul ce duce spre-a cerului Părinte.

În eterna glie, pomul vieţii rodeşte,
Un rod, ce prin neprihănire se defineşte,
Sub roua ce-n aureola zorilor mijește,
Acea sfinţire, ce mântuirea găseşte.

Amin!