Treziți-vă a Domnului turmă,
Că-i vremea cea mai de pe urmă
Când lupii cei hapsâni și farisei
Vă amăgesc să mergeți după ei...

Cu crezu-absurd și-un lumesc țel
La amvoane-ajung, mereu la fel
Și jertfe se îmbulzesc a aduce...
Dar nu sunt purtători de cruce!

Vorbesc frumos, biform, triform...
Și „copilașii” dulce-adorm...
Se roagă-apoi frumos și rece
De nimeni parcă nu-i întrece...

Scriptura toată o iau și-o învață
Cu-n singur scop: s-ajungă în față!
Se îndoaie-n lacrimi sub poveri
De a-și strânge-n lume multe-averi.

Și-aruncă vorbe mari cu spor
De-ai crede că de Cer le e dor!
Se roagă-n lacrămi mari lui Isus
Sperând să-i `nalțe în lume, sus...

Se îmbulzesc prin sanctuare
Cu-o râvnă acerbă de înălțare,
Se zbat din greu a-și face bine
Înălțându-se în toate pe sine...

Se luptă toți cu neobrăzare
Care să fie cel mai mare...
De Dumnezeu, nici gând să asculte,
Se vor cu orice chip în frunte!

Cu zel se laudă într-una tuturor
Cu-abilitatea mare și știința lor...
Și starea știu să și-o prezinte
De-ai crede că-s persoane sfinte!

Perverși, haini și tare-amăgitori
Profită neîncetat de cei neștiutori
Să fie-aleși și puși de toți cu spor
Mai mari, în fruntea tuturor.

Și-apoi încep să împrăștie turma
Iar la păstori să șteargă urma
Și sfâșiind hapsâni, până la oase
Își trag nechibzuitele foloase!

Trezește-te acum turmă iubită
Și îndreaptă-ți privirea spre Țintă.
Ascultă al Domnului tău glas
Și-n urma Lui ține-al tău pas.

Că-a mai rămas puțină vreme
Pân` ce pe nor o să te cheme
Măritul Domn, Slăvitul Mire
Ca să te îmbrace în strălucire

Și nespus să te împodobească
Cu slavă veșnică, Cerească
Ștergând pe veci orice necaz
Și orice lacrimi de pe-obraz.

Zaragoza 23/06/2012
de Ioan Hapca (Ionică)