Toarna har de sus

Nu prin merit sunt ce sunt.
Nici cu fapte si cuvant.
Nu ma pot asemana,
Cu acei din fata mea.

De-as lua in maini ce am
Sau prin lucruri cate dam,
Sigur ma voi rusina
Ca nimic e - viata mea.

Se vedea in jurul meu
Urme pentru vesnicie.
Nu trebuia decat sa calc.
Si s-ajung unde El stie.

Zaboviind ma aratam
Sigura de-a mea credinta,
Dar incet ma distantam.
Firea mea fara stiinta.

Azi intorc din pasii mei,
Pe unde a fost mereu,
Calea care ma conduce
Pana sus la Dumnezeu.

Si motivul ce m-aduce
Sa ma prind de urma Lui,
E o dragoste ce-o vad
Chiar din partea Domnului.

El stia de ezitare,
Orice mic suspin al meu.
Nu ma arunca afara
Cand greseam ca mi-ara greu.

Har de sus cadea pe mine
Din locuri mai felurite
Ca o ploaie de iubire
Ce se cobora-n tacute.

Eu, cand ma vazui asa
Cum sa nu-L marturiesc,
Pe acel ce ma iubea
Si vrea sa Il intalnesc.

Din nimic nimica naste,
De sus cade orice pun.
Dar cu Domnul o minune
Este viata mea acum.

Amin