Toți cei din Adam născuți
În păcat sunt zămisliți
Și oricât de buni ar fi,
Nu vor putea moșteni
Împărăția cea Divină.
Chiar de nu au altă vină...
Ei, nu pot a O înțelege
Și-a Ei taine să dezlege...
Căci omul se zămislește
Și este născut trupește
Într-un mediu de păcat
Care-l ține încătușat,
Fără chip de eliberare
Doar prin propria putere.

Firea umană-i pervertită!
Chiar de-ar fi îmbunătățită,
Va respinge-orice sfințire
Și-orice har de mântuire.
E așa perversă și rea
Că de mediul ei nu vrea
Nicicum a se separa!
Ca să ne poată elibera
Din această stare grea,
Domnu-a trebuit să ia
Chipul nostru, să devină
Un nou Adam, fără de vină
Și fără de vreun păcat
Și să nască un neam curat,
Curățit dea-L său Cuvânt
Și născut din Duhul Sfânt,
Ca să aibă o altă fire
Și un alt mod de gândire
Ca în lumea plină de mizerie
Să poată trăi în sfințenie.

Nădejdea vie și nouă
E în Hristos. Vă spun și vouă
Că pentru rasa umană
Există o Cerească hrană,
Un Izvor de Apă Vie,
Și-o Cale spre veșnicie:
E Hristos, Mielul Preasfânt
Care-a venit pe pământ
Pentru- a ne elibera
Din robia noastră grea.
Pentru noi S-a pus pe cruce,
Prin a Lui moarte să împace
Tot ce este pe pământ
Cu Dumnezeul Preasfânt.
Luând al nostru păcat
Pe cruce Duhul Și-a dat,
Dar a treia zi a înviat
Și-apoi la ceruri S-a înălțat
Fiindcă jertfa Lui preasfântă
A fost atotsuficientă
Satisfăcând pe deplin
Dreptatea și scopul Divin.

Când în inimă-L primim,
Noi prin moartea Lui murim
Față de orice păcat.
Cu un cuget nou și luminat
De Cuvântul Domnului
Și conduși de Duhul Lui
Putem voia-I înțelege
Și împlini sfânta Sa Lege,
Iar Împărăția Sa cerească
Va crește în inima noastră.
Născuți dintr-a Lui sămânță
Moștenim și-a Lui viață
Că-avem scrisă în inimă
Toată Legea Lui Divină.

Zaragoza 24/06/2012
de Ioan Hapca (Ionică)