Tigrul e răpus și-nfrânt

Tigrul e răpus și-nfrânt,
Leul este tot flămând:
Oaia nu a apucat,
Păstorul l-a alungat.

Lupul dă mereu târcoale
Dar rămâne doar cu bale,
Că foamea nu-și potolește.
Păstorul oaia-și iubește!

Pentru ea a suferit
Și cu sânge a plătit,
De când era un mieluț
Până mare s-a făcut.

De aceea o iubește
Și nici nu o părăsește.
Și atunci când îi e greu,
O ia pe umărul Său,

Și o poartă, și o duce,
Unde e iarba mai dulce.
Hrană din belșug îi dă
Să fie sănătoasă.

Și ea îi aduce roadă,
Îi dă miei și pe zăpadă
Când vede că e iubită
Și de păstor îngrijită.

El cântă din fluieraș
Și ea saltă pe imaș.
O, ce minunat tablou!
Parc-ar fi Isus și eu.