aproape de țărm
Sunt ca un fir de nisip
locuiesc temporar o clepsidră
mereu vertical la marginea clipei
sub tâmplă pecetea un semn stacojiu
între litera A și numele meu
port stigmatul chemării
pe drumul sortit
între două căderi
aștept întoarcerea mâinii
alte fire egal să răstoarne în forme finite
doritoare ca munții sticloși să îi mute
în larguri de ape
veghează un înger
și bate cu raze până sticla devine subțire
subțire de liniști
căderile toate încap în bobul fierbinte
peste mugur siliciul înflorindu-mi călcâiul
până aflu odihnă în ochiuri de clipe
un pic înlăuntru un pic în afară
mi-e pacea egală cu dorul
exilat doar pe insula minții
totuși freamătul mării m-ajunge
când valul cu vântul se-ngână
din larg ondinele cântă
cine ești cine sunt
necuprinsul răspunde
Eu Sunt Cel Ce Sunt
și ecoul atinge rochia mea
nisipie